Femeie care cauta barba i Lacul Etchemin

Ritmurile lor îndepărtate se înălţau peste apele fluviului şi peste copacii dogoriţi de arşiţă.

Joffrey de Peyrac şi Angelica se opriră pe mal. Răpăitul ce venea din desişuri semăna cu bătăile unei inimi sănătoase.

Doar aşa natura, copleşită de valurile de căldură ale zilei toride, am intea de p rezenţa oam enilor pe care îi adăpostea în mijlocul ei. Instinctiv, Angelica îl apucă de mână pe soţul ei.

Oare ce vesteşte? Să aşteptăm.

Nu se înserase încă, deşi ziua era pe sfârşite. Fluviul părea o imensă panglică de argint.

Angelica şi soţul său, contele de Peyrac, rămaseră în picioare sub bolta arinilor de pe malul apei. Puţin mai departe, spre stânga, pe nisipul unui golf, erau trase bărci din scoarţă de mesteacăn îmbibată cu răşină. Golful se rotunjea, pe jumătate mărginit de un promontoriu lung, iar în spatele lui falezele înalte, împădurite cu ulmi şi stejari, păstrau o răcoare binefăcătoare.

Acolo a fost instalată tabăra. Se auzea trosnetul ramurilor, rupte pentru construirea colibelor şi aprinderea focurilor. Curând, un fuior de fum începu să rătăcească alene pe deasupra apei calme.

Bine ați venit la Scribd!

Angelica scutură din cap pentru a îndepărta un roi de ţânţari care bâzâia în jurul ei. Erau putini oameni în cele câteva sate abenacheze pe care le-am întâlnit în timp ce coboram pe Kennebec. Doar temei, copii şi bătrâni. Se pare că ele se ocupă cu schimbul de mărfuri. Dar unde sunt bărbaţii? Peyrac îi aruncă o privire plină de mister. Nu cumva, bărbaţii triburilor de indieni erau plecaţi a se întâlni într-un loc secret, ca să pună la cale războiul?

Dar ce fel de război?

Şi contra cui? Ezită să-şi exprime îndoiala cu voce tare şi preferă să tacă. Era o vrem e calmă şi nimic nu o tulbura.

Călătoria continua de mai multe zile fără piedici. Toţi erau bucuroşi şi nerăbdători să revină pe malurile oceanului, în regiunile cele mai populate.

Fără îndoială că asta vesteau tobele! Trei bărci depăşiră prom ontoriul prin faţa lor, apoi pătrunseră în golf. Era uşor de ghicit că tocmai urcaseră cursul Kennebecului, în loc să pornească la vale, ca mai toate celelalte care îşi urmau drumul obişnuit pentru acea perioadă a anului.

Contele, urmat de Angelica, se îndreptă spre plaja unde valurile lăsau o dâră cenuşie pe nisipul fin. Miji ochii şi-i privi scrutător pe noii veniţi. Indienii păreau că vor să tragă la mal. Se întrerupse'brusc şi strânse braţul femeii.

Încărcat de

Dintr-o barcă, un om îmbrăcat în sutană neagră coborî în apă pentru a ajunge pe plaja de sub sălcii. O cuprinse o asemenea panică, încât simţi instinctiv nevoia să o ia la sănătoasa şi să se înfunde în pădure.

Contele însă, o prinse de mână protector. Ştii doar că ne considera uzurpatori periculoşi, ba chiar trimişi ai necuratului.

8.Anne Golon Angelica Si Ispita

In acest timp, cel în sutană neagră înaintă pe mal cu un pas iute. Părea un om Femeie care cauta barba i Lacul Etchemin şi puternic, ce nu lua în seamă piedicile, refuzând chiar să le vadă. Dispăru o clipă din vedere în timp ce se apropia de tabără, iar în jurul focurilor se aşternu o linişte apăsătoare.

Din pdure se auzea tam-tam-ul tobelor indiene. Ritmurile lor ndeprtate se nlau peste apele fluviului i peste copacii dogorii de ari.

Apoi se auziră şi paşii cadenţaţi ai soldatului spaniol care îl unna, iar umbra mare şi neagră apăra din nou, Femeie care cauta barba i Lacul Etchemin pe frunzişul sălciilor.

Era aproape dezamăgit.

Noul venit era înalt, slab şi avea graţia inconştientă a unui tânăr de douăzeci de ani, dar pentru că ordinul iezuit cerea o ucenicie foarte lungă, nu putea să aibă mai puţin de treizeci de ani.

Ochii lui erau de un albastru spălăcit, iar barba, ca şi părul, era blondă. Probabil că avea faţa palidă, dar din pricina soarelui puternic se alesese cu câteva pete stacojii pe frunte, obraji şi nas.

Утренние беседы заронили глубокую приязнь в отношения между Ричардом и Арчи. Пока им никто не мешал, они могли разделять общую страсть - любовь к познанию. Расширяя знания друг друга, каждый углублял и свое понимание чудес Вселенной. Никки почти всегда просыпалась раньше Элли.

Se opri la câţiva paşi de ei, ţintuindu-i o clipă cu privirea, cu una din mâinile sale slabe şi fine pusă pe piept, pe un crucifix agăţat de un şnur violet, iar cu cealaltă ţinând un baston cu o crace de argint la capăt.