Om cautand omul liege

om cautand omul liege

Romanul Însemnări din subterană a lui Fiodor Dostoievski nu a părut niciodată mai real. Și de ce sunteți atât de ferm și solemn convinși că numai normalul și pozitivul, într­-un cuvânt, că numai prosperitatea îi este omului avantajoasă?

om cautand omul liege

Nu cumva rațiunea greșește în privința avantajelor? Nu s­-ar putea să-­i placă la fel de mult și suferința? Iar uneori omului îi place teribil de mult suferința, ține la ea cu patimă, ceea ce-­i un lucru știut, în privința asta nici n-are rost să cerem lămuriri de la istoria universală: întrebați-­vă pe dumneavoastră înșivă dacă sunteți om cautand omul liege și ați avut parte de măcar câțiva ani de viață.

om cautand omul liege

Povestea pustnicului rus pare acum mai puțin fictivă. Omul din subterană din celebrul roman al lui Dostoievski ne spune că a ales de bună voie viața de pustnic — din dispreț.

Pentru el este preferabil să-și riște propria sănătate decât să consulte un medic; îi este mai bine să respire aerul poluat al orașului Sankt Petersburg decât să se mute în altă parte; preferă să tolereze durerea de dinți deoarece, spune el, există plăcere în durere — totul din dispreț.

Dar față de cine? Față de societate.

Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca lacrima de cleştar, dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o, omul tăcut, cu ochiul lucios de cămătar. Vai, steaua era o fericire necunoscută, promisă de Dumnezeu cuiva

Tonul nemulțumit al naratorului și remarcile masochiste transmit un sentiment de indignare existențială față de lume.

În plus, romanul Însemnări din subterană, publicat îneste considerat a fi unul dintre primele romane existențialiste datorită viziunii și atitudinii specifice ale protagonistului față de lume.

Povestea „Omului Nou” – Omul de Neanderthal

De fapt, ar trebui să-l numim antagonistul romanului, întrucât pare că nu există niciun protagonist. Omul din Subterană se contrazice constant, dezvăluind că știe suficient despre starea lui nefericită deși autoprovocată pentru a recunoaște om cautand omul liege nefast asupra sănătății sale; totuși este suficient de hain pentru a lua decizia aparent intenționată de a alege împotriva interesului său.

Atitudinea Omului din Subterană este cu adevărat creată de el? Cu alte cuvinte, alege liber să fie un bătrân răutăcios, care nu se îngrijește de sine sau de ceilalți? Dintr-o perspectivă personală, subiectivă a personajului, am putea spune acest lucru, dar cu greu poate exista un om a cărui persoană să fie complet izolată de lume. Trebuie să ne amintim faptul că societatea în care a om cautand omul liege Omul din Subterană era departe de a fi liberă.

  1. românească spune : Omului poţi să-i iei cu forţa, dar cu - PDF Téléchargement Gratuit
  2. Intalnirea fata Thionville
  3. Autor: Sport.
  4. Jean-Marc Bosman, omul pe care l-a ruinat succesul | Romania Libera
  5. Un bărbat din Sighișoara care cauta femei frumoase din Slatina
  6. Femei in cautarea unei relatii
  7. Share Dan Alexe 0 comentarii

Sankt Petersburg fusese barbos de o birocratizare monotonă și muncitorii, precum Omul din Subterană, nu câștigau suficienți bani pentru a-și asigura o viață care să aibă sens. Mai important însă, ei nu știau cum să găsească, și cu atât mai puțin să simtă, sensul existenței lor.

Limitarea de către puterea statală a alegerilor noastre și a calității vieții are un impact asupra modului în care privim lumea.

om cautand omul liege

Aceasta este cea mai om cautand omul liege lecție din Partea I: Subterana. Cititorul poate fi făcut să creadă că trebuie să-l învinovățească sau cel puțin să-l critice pe Omul din Subterană pentru resentimentele sale neobișnuite și pentru disprețuirea bizară față de sine. Aș argumenta că este mai relevant să privim Omul din Subterană ca un produs al societății sale. A trăi într-o societate lipsită de bunătate sau, mai rău, să om cautand omul liege binele și să-ți dai seama că nu este la îndemâna ta pentru că îți este luat, nu poate decât să învenineze inima unui om.

Omul din Subterană ne spune așa: Cu cât eram mai conștient de ce e bine și de tot acest «frumos și sublim», cu atât mai adânc mă cufundam în tina mea și cu atât mai capabil eram să mă împotmolesc în ea. Iar trăsătura cea mai importantă consta în faptul că toate acestea parcă nu existau întâmplător în ființa mea, ci parcă chiar trebuiau să existe.

Ca și cum asta ar fi fost starea mea cea mai normală, nefiind câtuși de puțin boală sau degradare, astfel încât, în cele din urmă, mi­a pierit și cheful să lupt cu această degradare. Ca oameni, căutăm sublimul și frumosul, mai ales cu cât știm mai multe despre aceasta. Poate fi muzică, artă, cunoaștere, familie, dragoste, libertate, credință — orice credem că este cu adevărat bun.

românească spune : Omului poţi să-i iei cu forţa, dar cu

Neajutorat, alege să se complacă. Situația sa este în mod inerent tragică, deoarece pare Site ul de dating B2 este puțin ce poate face el în om cautand omul liege sa pentru a-și depăși starea apatică. Ar putea fi un erou — un protagonist — și să trăiască precum un om fericit într-o lume sumbră, căutând în mod quijotic binele acolo unde nu se mai găsește nicăieri, dar este aceasta o reacție probabilă?

Acum, știu că cititorul ar putea anticipa o legătură dintre societatea Omului din Subterană și starea noastră actuală cu restricții dată de pandemie după cum sugerează și titlul. S-ar putea chiar să pară o comparație exagerată și poate că este. Cu toate acestea, citind despre suferința Omului din Subterană nu poate să nu mă facă să reflectez asupra modului în care transformăm propria noastră înțelegere a suferinței.

Teama de această boală permite autorităților să ne țină sub pământ, iar consecințele permisiunii noastre pentru acest act sunt mai periculoase decât ne putem imagina. Putem vedea rezultatul în cazul Omului om cautand omul liege Subterană al lui Dostoievski care până la urmă a ales calea antagonistului, a unei viați închise.

Lăsați-mă să explic afirmația. Poate că nu a fost obligat prin lege să rămână acasă, dar societatea sa l-a condiționat să fie inactiv, inert. Însuși Omul din Subterană ne spune că observă ce i s-a întâmplat, acum că i s-a luat capacitatea de a alege.

În Partea I, Omul din Subterană alege să nu facă nimic în legătură cu starea sa. În Partea a II-a: Pornind de la lapoviță, aflăm ce se întâmplă cu un om care nu om cautand omul liege știe să aleagă pentru sine însuși. Omul din Subterană este atât de disperat să aibă o oarecare libertate, încât chiar și alegerile greșite, precum să meargă la o cină la care nu este invitat și să încerce să plesnească un om pe care îl invidiază, i se par preferabile inacțiunii. Punctul culminant al romanului constă în urmărirea Omului din Subterană în eforturile sale om cautand omul liege a se răzbuna pe un om despre care crede că a fost lipsit de respect la adresa sa, știind foarte bine că totul se va termina rău.

Viața lui este deja un lanț de decizii greșite și crede că este prea târziu pentru a corecta acest curs. Dar Omul din Subterană nu generalizează propriul caz nefericit asupra tuturor; dimpotrivă, el pare chiar să-și avertizeze cititorii să nu devină ca el.

Personalitatea Omului din Subterană însuși nu este așadar elementul cheie pentru înțelegerea mesajului din romanul Însemnări din subterană; mesajul său central este cel om cautand omul liege privire la control și libertate. Omul nostru din subterană nu crede în utopie, de exemplu. Știe că încercările statului de a crea o societate perfectă, cu scopul de a elimina durerea și suferința, ating aceste obiective doar într-un mod artificial care îi va priva pe oameni de libertatea lor.

„Însemnări din subterană” în carantină și izolare

Fiind un om cultivat, face referire la romanul Ce-i de făcut? Pasajul de mai jos din Partea I este critica sa a Palatului de Cristal. Mi se pare că rezonează cu ezitările mele cu privire la perioada de restricții care ne este impusă de câteva luni: Domniile voastre, de pildă, vreți să-­l dezbărați pe om de vechile lui năravuri și să­i corijați voința în funcție de ceea ce pretind știința și bunul simț.

Dar de unde știți că pe om nu numai că se poate, dar și trebuie să-­l transformați așa? De unde conchideți că omul are nevoie să se transforme așa? De unde trageți concluzia că vrerea omului trebuie să om cautand omul liege transforme așa?

Pe scurt, de unde știți că această corijare îi va fi într­-adevăr de folos omului? Și, dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume, de unde și până unde știți cu siguranță că nu mersul împotriva foloaselor adevărate, normale, garantate de argumentele rațiunii și aritmeticii, îi este într-­adevăr și întotdeauna de folos omului și că legea astea se aplică la întreaga omenire?

Dar deocamdată asta nu­ este decât o ipoteză a dumneavoastră. Să zicem că este legea logicii, însă, poate, nue deloc cea a omenirii. Legea omenirii este un termen larg, dar Omul din Subterană o diferențiază de orice poate fi cunoscut empiric.

om cautand omul liege

Acțiunea umană este imprevizibilă, ceea ce înseamnă că este creativă. Ca om cautand omul liege, suntem, de asemenea, în mod natural făcuți să planificăm și să ne pregătim pentru conflicte. Este în natura noastră să reacționăm — să luptăm sau să fugim — în fața calamității. Când această natură este reprimată, oamenii sunt privați de practicile esențiale care fac parte din natura umană: inventivitate și alegere. Omul din Subterană le descrie în felul următor: Sunt de acord: omul este un animal prin excelență constructiv, menit să năzuiască în mod conștient spre om cautand omul liege țel și să se ocupe cu ingineria, adică să-­și croiască veșnic și permanent un drum care duce undeva, însă, poate vrea uneori să calce pe­ alături tocmai pentru că e condamnat să­-și croiască acest drum și, pe deasupra, pentru că, oricât ar fi de prost în general omul activ și spontan, totuși ajunge uneori la concluzia că drumul, iată, aproape întotdeauna duce undeva și că nu e important unde duce, ci să ducă, iar pruncul cuminte, neglijând ingineria, să nu se lase în voia lenei distrugătoare care, după cum se știe, e mama tuturor viciilor.

Omului îi place să edifice și să croiască drumuri, asta-­i mai presus de orice îndoială. Dar totuși de ce pune patimă, de asemenea, în distrugere și haos? Spuneți­-mi asta­! Desigur, problemele din societatea Omului din Subterană nu reprezintă o translare directă a problemelor din societatea noastră. Cu toate acestea, emoțiile, gândurile și frustrările sale sunt umane — universale. Nu s-­ar putea om cautand omul liege placă la fel de mult și suferința? Nu s­-ar putea ca suferința să­-i fie exact tot atât de avantajoasă ca și prosperitatea?

O parte dintre aceste planuri sau probleme care ne afectează la nivel personal — asupra cărora a trebuit să cedăm fără voie controlul — pot fi amânate și reparate, dar multe altele nu. Alegerea sacrificiului ar trebui să fie făcută de om în baza propriei motivații. Însemnări din Subterană ne reamintește că o acceptare excesivă a izolării impuse de stat viața subterană privează oamenii de viață: de alegere, de suferință și de victorie.

Notă: Traducerea fragmentelor din roman au fost preluate direct din traducerea originală disponibilă aici.

Mai multe despre acest subiect